cum ramane cu bucovina?

shi asha nu citeste nimeni blogul asta, asha ca nu pot sa starnesc un scandal diplomatic, dar ce ne impiedica sa revendicam bucovina de la ucraineni?

poate is io mai mai prost, dar nu exista indoiala ca bucovina e pamanat romanesc. sau e?

ce e mai prost acum decat pe vremea lui ceausescu?

altfel spus, chiar e totul mai bine acum ca inainte, shi trebuie sa zicem buuuuu catre cei care se uita cu nostalgie la vremurile dinainte?

pai hai sa vedem. oamenii trebuie sa iasa din tara pentru un job, facultatile si educatia in general sunt de kkt, gasesti de toate dar cu ce bani sa le cumperi e o alta problema, acum avem droguri shi violuri la tv shi pe strazi (sau era invers?)

departe de mine intentia de a face apologia comunismului. dar oare nu e bine sa vedem ce avea mai bun comunismul decat capitalismul shi sa ajutam pe cei in drept sa gaseasca un soi de hibrid?

postul asta nu e o concluzie, e o ridicare la fileu. ce a fost mai bine atunci, ce e mai bine acum, cum putem sa le combinam? sau sunt io iar visator?…

laaaaaaa muuuuuuuuulti aaaaaani mami!

ceausescu in sus, ceausescu in jos, e tot ce aud zilele astea. dar cum ramane cum ceilalti nasculti pe 26 ianuarie?

uite, maica-mea e cel mai tare director de scoala generala pe care il shtiu, un omcare face minuni pentru scoala aia (e drept, nu shtiu foarte multi directori de scoala generala dar vad scoala shi aud ce imi zice maica-mea), plus ca a crescut cam singura doi ditamai handralaii shi chiar nu trebe sa ii fie rushine cu ei. zic io, sper ca shi in numele lui mihu.

succesele nu se masoara in numarul de oameni care le aplauda. mai curand in multumirea pe care o aduce celor putini direct influentati.

iar tu mama, mami, ma , maciu sau cum ti-am mai zis de-a lungul vremilor, n-ai lasat decat bucurie in urma ta, asha ca io, impreuna cu toti ceilalti care se gandesc la 26 ianuarie ca la ziua ta nu a lui ceausescu, vrem sa iti uram sa fii feericita shi sanatoasa shi sa te bucuri de orice vrei tu sa te bucuri.

sarumana mami shi

la multi ani! 

oare nu s-a intamplat nimic azi in alti ani?

nu ca ash vrea sa fac memoriul evenimentelor relevante pentru romani, dar cine shtie ce s-a intamplat azi ? relevant, important, de natura sa influenteze istoria recenta a romanilor sau a Romaniei.

dau ca premiu un user de scriitor pe blog. adica sa poti face posturi, la fel ca shi mine, nu doar comentarii. doar nu iti inchipuiai ca desteptare e numai pentru mine…?

in  rest, odihna, chiar daca incepe sa devina un pic obositoare. abia astept sa ma intorc la munca. shi vorbesc serios.

Un secol de Flamanzi

pentru 24 ianuarie 1859
Oare se va ajunge din nou ca saracii sa puna foc la avutul bogatilor, ca acum o suta de ani?Si ce agenerat acest sir de evenimente?

Oare nemultumirile actuale sunt de aceeasi natura ca cele de acum o suta de ani?

Oare sunt prea multe mertane,BMV-uri si infiniti-uri raportate la numarul de saraci care nu vad bine factura la intretinere pentru ca nu-si permit ochelarii?

Sa ne amintim de vremurile acelea si sa ne gandim daca asta ne dorim?

P.S.Nu cumva astazi ar trebui sa sarbatorim unirea Moldovei cu Muntenia?Ca n-a prea scris in presa despre asta…

post despre post

azi am tinut post. negru. n-am mancat nimic. in rest, ca de obicei, doar ca chilling.

dar oare de ce am tinut post? shi de fapt ce semnificatie are postul asta?

o fi cumva ideea sa te abtiii de la unele lucruri admise in mod normal, tocmai pentru a afla masura lucrurilor?

intreb shi io.

keffie

ps: ce se intampla in weekend prin cluburi? ca am fost cam rupt de realitatea asta…

nu e asha ca uneori problemele foarte complicate au rezolvari foarte simple?

shtiu asta de la mate, de la fizica, de la o gramada de domenii cu care mi-am petrecut timpul de-a lungul vremii. sau de la muzica? sau de la iubiri? de la peisaje si mirodenii?

cat control iti trebuie sa faci fata unor solicitari care merg intre sa angajezi un om shi sa speli pe balcon dupa miki sau sa aduci sarea din bucatarie?

oare nu e mai simplu sa lasam lucrurile sa mearga de la sine?

vasile, frate electric, domnu cu nume scabros, trebuie sa facem ceva cu piesa aia, totul vine de la sine, fratilor:)

in rest io imi vad calm de sanatate ca nu-mi mai trebuie chestii ca ultimele doua luni din anul trecut. ca stres ma refer, ca altfel a fost minunat. best time of my life.

multam dragi colegi. sper sa ne mai vedem prin industrie;)…sau industrii?

keffie

ps: imi fac upgrade la ochelari. foarte tare. plus reflexotareapie, care vrea, sa dea un comentariu shi va zic unde e, beton rau de tot. asta ca sa ma laud. si e mult mai ieftin decat te-ai astepta avand in vedere cat iti ofera. de-am avea timp pentru toate…

nu mai ramane decat sa ma odihnesc, sa postesc maine shi sa inceapa sa se concretizeze cateva lcururi. sa m-ajute Dumnezeu, si pe mine shi pe tine, draga cetitorule:)

de ce e asa greu sa suportam putina nesiguranta?

oare cat de mult ne va lua noua, ca natie, sa acceptam ca nimic nu e absolut sigur pe lumea asta. Spune-i liber arbitru, spunei-i Dumnezeu, sau Allah, sau Buddha, sau orice zeu in care cred sau au crezut oamenii orbeste, dar El exista, in tot ce ne inconjoara.

se asteapta de la mine sa ma comformez la sisteme si prejudecati. dar oare nu e suficient sa se stie ca eu merg cu Dumnezeu inainte?

cred ca imi merge bine pentru ca Dumnezeu se uita la mine. A iesit un pic soarele pe strada mea.

si tata, adica tata socru pentru neinitiati, are o vorba de duh pe care am tinut-o minte: umple galeata cand plaoua, nu cand e seceta.

am zis

keffie

as vrea

sa nu mai fac promisiuni pe care nu le pot tine.

sa fac asha cum am facut azi, sa ma grabesc incet.

sa pot comunica cu toata lumea ca azi.

cu umilinta, cu respect, cu buna dispozitie shi cu o idee clara a ceea ce astept de la fiecare conversatie.

sa inceapa sa se concretizeze o parte din visele mele, pentru ca unii si-au pierdut rabdarea.

inclusiv io in unele privinte.

shi ash vrea sa gasesc o culegere de zicatori shi proverbe romanesti. ai idee unde pot gasi una? anticariat, biblioteci ,prieteni, anyone?

si sa ma ajute dumnezeu, ca ce ne-am face fara credinta?

keffie

Omagiu marelui Eminescu

sa-i fac o poezie? n-am cum sa ma ridic la inaltimea lui. sa spun ce mare shi tare a fost? o sa spun doar ca andrei gheorghe trebuia sa il ajute sa castige titlul de cel mai mare roman. i se cuvine pe drept, pentru ca el e cel caruia ii datoram limba ce-o vorbim azi.

am gasit ceva care arata ca nu a fost tot timpul apreciat la justa valoare. din nou, un articol in Lumea, sper sa nu se supere ca ii citez, mai ales ca citez shi sursa.

Cum a fost arestat Eminescu la 28 iunie 1883 (2)
Nicolae Georgescu

Intre puscarie si ospiciu
Daca pe la 10 a fost la Titu Maiorescu, unde a stat, probabil, vreo jumatate de ora, pe la 11 s-a aflat la Capsa, unde s-a intalnit cu Grigore Ventura, pe la miezul zilei va fi ajuns la Cotroceni, iar pe la orele 13, cand este canicula in toi, acesta l-a instalat in baie si a plecat sa anunte politia ca e nebun. Lipseste, din scenariu, drumul poetului la Societatea Carpatii, undeva pe str. Stirbei Voda, deasupra Cismigiului (vezi actualul „Izvor Eminescu“). Aici s-ar fi ajuns continuand ruta de la Cotroceni spre Calea Plevnei, dar poetul soseste la Baia Mitrasevschi, care se afla pe Cheiul Dambovitei in jos, cam de unde incepe actualmente Calea Victoriei. Grigore Ventura il abate, asadar, de la scopul plimbarii, dar daca Eminescu nu merge la Societatea Carpatii, vine aceasta la el. Intr-adevar, G. Ocasanu este vicepresedintele acestei societati, iar ceilalti doi prieteni care-l insotesc sunt membri. Toti trei se plimba prin Bucuresti dupa Eminescu – si aflam de ce din acelasi proces-verbal al politiei: Am fost siliti sa-l imbracam in camisolul de forta si astfel l-am condus la institutul Caritatea, cu concursul d-lor Ocasanu si Const. Simtion – luand insa cheia de la usa baii. La Caritatea l-am confiat d-lui dr. Sutu, rugandu-l a-i da ingrijiri exceptionale. Vedem clar ca numitul V. Siderescu nu si-a dat concursul la imbracarea in “camisolul de forta“. Dar mai observam o inadecvare flagranta: ce legatura are politia cu ospiciul? Politia ar fi trebuit sa-l duca pe Eminescu – sau pe oricine altul – la… politie. De ce are, apoi, comisarul Niculescu in dotare acel „camisol de forta“? In amintirea lui Vintila Rusu-Sirianu (publicata, repet, de catre nepotul sau abia in anul 1967) se mai vorbeste de furgonul ospiciului, un fel de cotet pe roti tras de doi cai, unde Eminescu este bagat cu forta, iar poetul striga de se cutremura vazduhul dupa ajutor. Rezulta fara dubii ca biletul de internare la nebuni a lui Eminescu se afla la C. Simtion, dupa cum se stabilise cu Titu Maiorescu (acesta plecase cu trenul fulger in Europa chiar in aceasta zi, pe la orele dupa-amiezei), ca acesta avea din partea doctorului Sutu furgonul, camasa de forta, probabil gardienii institutului, si se asociase cu ceilalti ca sa-l convinga pe Eminescu sa-i urmeze. Nu vad cum s-ar fi putut intampla lucrurile altfel: vazand ca nu-l pot convinge, ca poetul se incapataneaza sa stea opt ore in baie, cei doi apeleaza la un amic neutru, probabil sincer, V. Siderescu, si cand acesta vine cu pantalonii cei negri ceruti de poet, intra toti impreuna cu el in baie. Intre timp ei au facut rost si de un politist.
Este posibil si urmatorul rationament: poetul, sau oricine in locul lui, ar prefera politia in locul casei de nebuni, pentru ca de la politie mai scapi, dar de „camisolul de forta“, mai va. Actul politaiului reda pana si atitudinea poetului fata de prietenii sai: avea aerul de a fi speriat la vederea noastra in numar de 4-5 persoane, intre care si d-l Constantin Simtion. Am zis numitului Eminescu ca n-are sa sufere nici un dezagrement, ca trebuie sa se calmeze… si drept raspuns se repede la amicii sai si la servitoarea baii, imbrancindu-i pe usa, apoi, aruncandu-se in baia plina cu apa, stropea pe oricine voia sa-l scoata afara. Poetul este, mai mult ca sigur, constient, stie ca este vanat de amicii sai, pe care-i imbranceste – inclusiv pe V. Siderescu care venea cu pantalonii ceruti; brusc, realizeaza ca si acesta l-a tradat, aducandu-i inauntru, odata cu el, pe urmaritori. Vreo cateva ore bune – poate nu chiar opt ore, cum ii declara ei politaiului, dar oricum pana ce trece caldura ingrozitoare din miezul zilei – C. Simtion incearca sa puna in aplicare planul facut cu Maiorescu – vezi mai sus. Criticul consemneaza clar: Potrivit intelegerii (ce avusese cu Simtion), i-am spus ca trebuie sa se duca la Simtion, pentru Societatea Carpatii. Mi-a cerut sa-i dau 5 lei pentru trasura, si a plecat cu trasura acolo (la Simtion). De acolo e vorba sa fie dus la dr. Sutu. O singura „stridenta“ apare in acest enunt: expresia e vorba sa. Dl Ion Filipciuc este acela care a atras atentia, in mai multe studii ale sale, ca aceasta expresie se repeta aproape obsesiv in amintirile catorva prieteni ai lui Eminescu despre aceasta zi din viata sa. I. Slavici, de pilda, scrie ca Eminescu era vorba sa plece la Botosani, in ajunul aceluiasi 28 iunie 1883, cand toata lumea buna, cum vedem (inclusiv Slavici), pleaca din Bucuresti parca pentru a lasa politiei loc sa-si faca treaba. Acest „era vorba“ al lui Slavici presupune o vorba avuta anterior, un plan, un proiect facut cu cineva, intr-un grup si intr-un context. Acum insa, in consemnarea lui Maiorescu, ce sens sa mai dam expresiei? Vine la el mai intai mesajul de la dna Slavici, apoi, „in curand“, viitoarea gazda a lui Eminescu, C. Simtion, si abia peste cateva ore Eminescu insusi. Acest e vorba sa fie dus la dr. Sutu sugereaza o vorba avuta in afara casei (si persoanei) lui Maiorescu, intre doamna in chestiune, domnul idem si, desigur, cei de la Societatea Carpatii care ramane consemnata in jurnalul lui Maiorescu. Poetul trebuie sa se duca la Simtion pentru Societatea Carpatii ramane un enunt obscur. De ce l-ar duce, la randul sau, Simtion la Societatea Carpatii pe Eminescu?! Nu stia poetul unde se afla aceasta sau avea nevoie neaparat de insotitor?! De ce sa se afle el (sau ei toti) acolo tocmai cand trebuia inspectat sediul de catre politie?! Ca sa le arate politistilor ca-si vad in mod pasnic de treaba? Este posibil. De acolo insa, dupa ce fac demonstratia de rigoare, Eminescu trebuie sa fie dus mai departe, la doctorul Sutu. Asta, daca presupunem ca el ar fi rezistat, adica sa para in ochii vizitatorilor ca-si vede pasnic de treaba. Sau, poate, trebuia compromis public la sediul numitei societati, cu politia de fata… N-as insista, dar vedem cu totii cat de ascutita este, la ora de fata, aceasta teorie a conspiratiei, cum se cauta peste tot argumente. O discutie aplicata pe textele care exista poate ca ar fi indicata.
Dar e monstruos! Nu poate fi banuit Maiorescu de ipocrizie; si daca ar fi, n-ar consemna asta in jurnal. Cum ne putem inchipui ca el, ca mentor, ar accepta sau chiar ar gira aceasta posibila compromitere publica a lui Eminescu pentru excluderea din viata publica?! E aberant. S-ar putea ca Societatea Carpatii, unde trebuia totusi sa ajunga poetul, sa fie aceea care l-ar proteja de ingerintele politiei, ascunde in vreun fel. Iar protectia stabilita pentru Eminescu, acel „e vorba“ maiorescian, sa fi insemnat chiar aceasta recluziune la dr. Sutu. In finalul procesului-verbal, comisarul de politie noteaza senin: l-am confiat d-lui dr. Sutu, rugandu-l a-i da ingrijiri exceptionale. Prin aceste ingrijiri exceptionale trebuie sa intelegem un regim privilegiat. Totusi, acolo il astepta pe Eminescu o camera numai a lui, platita de Maiorescu personal cu 300 de lei pe luna, o chirie maricica. Acest scenariu ni se pare plauzibil. Trebuia doar ca lucrurile sa se faca discret: Numai de s-ar face asta fara greutate! – cum noteaza criticul. In fond, rolul lui aici pare a fi acela de a lua legatura cu doctorul Sutu, cunoscandu-l mai bine decat ceilalti, fiind de conditie sociala oarecum apropiata (iar din jurnalul lui Maiorescu rezulta ca erau buni prieteni inca de prin 1872). Maiorescu gireaza aceasta ascundere a poetului. Atare postura ni se pare interesanta pentru ca se va prelungi: in iarna, de Craciun, tot Maiorescu va gira editia de poezii a lui Mihai Eminescu. Apoi, poetul mai fusese internat chiar in primavara acestui an, 1883; e drept ca nu la doctorul Sutu, ci la Spitalul Brancovenesc, pentru altfel de boli decat cele de nervi, dar nu stiuse nimeni sau nu anuntase public aceasta internare. Ar fi putut sta si acum in liniste la doctorul Sutu pana ce trecea furtuna. Asta incercau, probabil, de vreo opt ore, sa-i tot spuna amicii sai la usa baii in care se inchisese. El isi pierduse insa increderea in ei, in toti sau aproape toti, rand pe rand sau impreuna, si ajunsese la concluzia ca trebuie sa se apere singur, sa se ascunda singur chiar in aceasta baie primitoare. Iar Grigore Ventura atata, probabil, de pe margine flacara calomniei, trecand prin carciumi si prin redactii unde povestea ce se intampla cu ziaristul de la Timpul. Nu degeaba Titu Maiorescu il considera, in jurnalul sau, „nebun si indiscret“ pe Ventura…
restul articolului il gasesti la Eminescu arestat