ai curaj sa iti fie frica?
Posted by keffie on October 31, 2007
parca m-a prins frica sa scriu postul asta. m-a oprit asta?
m-a incetinit doar, si parca mi-a taiat din varful aripilor. dar parca e mai bine asha, cu un pic de echilibru.
“fa in fiecare zi ceva de care sa iti fie frica” spune o prezentare legendara de-a lui russell davies pentru honda. Iar mario andretti spune ca “daca totul pare sub control inseamna ca nu mergi suficient de repede”.
Oare de ce oameni intelepti ne recomanda sa iesim din starea de confort reprezentata de ceea ce stim, de lucrurile cu care suntem obisnuiti?
Am facut un gest considerat de unii ca o mare greseala si am admis public ca imi place sa fumez. sau ma rog, sa consum. ca o fac acum semnificativ mai rar decat in alte vremuri conteaza prea putin pentru multi. tot eticheta aia o am.
dar stii ceva? nu mi-e frica. sau ba da, mi-e frica, insa asta nu ma impiedica sa merg mai departe.
cred ca fiecare are libertatea de a-si defini gradul de libertate, iar asta e bariera pe care mi-am impus-o.
de fapt insa frica asta are conotatii mai profunde decat simtul ridicolului care ne trage pe noi, romanii, asa de mult inapoi.
e si o mare provocare pentru oamenii de comunicare sa invinga tendinta naturala a omului de la noi de a refuza o experienta cu care respectivul nu se simte confortabil. asta e esenta programelor de implicare a audientei in programele de comunicare ale multor branduri de la noi si de aiurea (mai mult de aiurea).
cum poti sa determini un traditionalist sa incerce un produs nou care insa i se adreseaza direct? cum ii indepartezi frica de nou si ii dai confortul necesar ca sa incerce noul brand?
cum determinam un consumator sa isi depaseasca prejudecatile? limitarile, convingerile?
sau trebuie sa operam la un nivel mai profund, sa genram interes pentru incercare?
daca e sa ne uitam la frica de nou a celor mai multi din oameni, probabil ca asta e cel mai comod raspuns.
eu stiu una si buna. totdeauna cand mi-am depasit limitele a fost pentru ca am indraznit sa privesc pe partea cealalta a gardului, la iarba mai verde a vecinului. de fapt de cele mai multe ori nu iti trebuie sa furi iarba, trebuie doar sa vezi care e nuanta de acolo. poti sa ai si tu iarba ta, fara sa dai in cap nimanui.
concluzia? hai sa o tragem impreuna.
November 2, 2007 at 5:40 pm
…indiferent de nuanta, important e sa fie uscata bine!
In btw, frica e apanajul confortului si ruda apropiata cu lenea!