microsoft trece la treaba

Microsoft trece la lucruri serioase. mai nou, face virale pe net, ceea ce mi se pare foaaaarte cool din partea lor, mai ales ca si ideea e destul de ok. enjoy

totul e bine cand se termina cu bine.

ce invata asta fac

pun destul de rar publicitate pe blog desi e si un blog despre publicitate, poate pentru ca in ultima vreme preocuparile mele sunt un pic diferite, insa de tata asta mi-a placut prea mult ce am vazut.

mai exact este vorba de o campanie de educatie a parintilor, foarte simpla si foarte frumos executata.

n-am timp sa o si comentez acum, dar m-am gandit sa va bucurati si voi de ea.

via cristi rus

traiasca capra vecinului!

aseara a fost ultima data cand nu mi-am luat camera cu mine. mergeam cu rares sa bem un cico si in aglomeratie, in fata noastra, o masina pe fundul careia scria doar atat: desteapta-te romane. traiasca capra vecinului.

vreau sa spun ca eram trei oameni in masina si am izbucnit toti in hohote de ras.

pana am reusit sa scot telefonul din buzunar masina a virat la stanga, insa am ramas cu mesajul adanc intiparit in memorie si dupa aceea numai despre asta am vorbit in masina.

am simtit nevoia sa impartasesc experienta asta din mai multe motive:

-  e o idee care poate face mai mult pentru brandingul de tara decat 8 milioane de oiro bagati pana acum in acest proiect, conform cotidianului. io tot nu inteleg de ce nu s-a prins nimeni ca brandingul de tara trebuie sa inceapa din interior, pentru ca degeaba zici in afara daca oamenii nu simt si nu respecta, traiesc promisiunea.

- este o solutie buna de planning. am inteles ca ar fi unul din partidele implicate in campania electorala pentru europarlamentare (nu stiu nimic despre ele, am ajuns sa fiu politically blind) si daca e asha, atunci e o idee foarte generoasa pentru un partid, cel putin mie asa mi se pare. intrebare de baraj: oare as vota oamenii din partidul respectiv doar pentru ca spun asta? oricum solutia de strategie de comunicare este una foarte interesanta, atat ca mesaj cat si din punctul de vedere al canalului utilizat. foarte tare…

- este un gand ce semnaleaza normalitatea intr-o societate bolnava chiar din adancurile adevarurilor de neam pe care le reprezinta proverbele.  visez sa ajung sa traiesc o vreme in care nu mai avem unele din gandurile ciudate care bantuiesc natiunea asta. cred ca pun postul si pe www.desteptare.ro…

noi eforturi publicistice

de ca si cum nu mi-ar fi mancat suficient timp blogul asta, m-am apucat sa scriu unul si in engleza, mai orientat pe partea profesionala a vietii mele, legat de branding, account planning si alte lucruri cu care interferam in efortul nostru de a duce lucrurile tot mai departe la agentie.

se vede ca inca e santier, ma gandeam chiar sa fac un layout cu vreo doi constructori pe acolo, insa pentru mine e important ca i-am dat drumul, bun-rau, cum e, ca doar am timp sa fac imbunatatiri pe parcurs.

ce e cu blogul? incerc sa comunic o noua abordare in branding, sau ma rog, mi se pare mie ca n-a mai zis-o nimeni si suna interesant. vorbesc despre realitati, un concept pe care l-am comunicat prima data intr-o serie de articole pentru markmedia, semnate impreuna cu bunul prieten si partener din sibiu, rares, le gasesti aici

ce sa mai zic? gasesti noul blog aici http://keffiero.wordpress.com/, bine ai venit in noua mea realitate

cu incredere inainte

am facut un mic experiment. am trimis tuturor celor din lista de mess un mass, cum erau intr-o vreme o gramada, gen trimite la 7 si ti se va indeplini o dorinta. de fapt asta si era, o mica poveste cu ingeri. iar concluzia pe care am tras-o a fost una destul de surprinzatoare. nu e o supriza ca aproape nimeni nu a trimis mesajul mass mai departe. surpriza vine din interpretarea non-reactiei.

cred ca o explicatie este aceea ca marea majoritate a oamenilor nu CRED. majoritatea iti vor spune ca ei cred in Dumnezeu, insa putina lume Il vede in tot ce ne inconjoara, inclusiv in maruntele gesturi prin care unii vor sa isi arate aprecierea sau sa obtina atentie.

Dumnezeu e ceva de care ne amintim cand e greu, sau cand e sarbatoare. noroc ca la noi sunt multe

Dar parca suntem departe de relatia noastra cu El in momentul in care ne facem treaba de zi cu zi, sau cand trecem prin diverse incercari. nu ma refer la oamenii simpli, pe care ii vad la biserica din fata geamului, ma refer la cei care petrec mai mult de jumatate de zi pe internet si care citesc bloguri.

cred ca si pentru ca nu cred, oamenii au tendinta sa nu aibe incredere in ei. asta poate fi de exemplu motivul pentru care desi multi se uita, putini comenteaza. sper ca la un moment dat chestia asta sa se schimbe si sa am un dialog, nu un monolog in fata unor cititori dezinteresati. ma rog, ma inclin in fata ta, cititorule <):)

cred ca in ultima instanta, asta e ce lipseste celor multi de la noi. incredere.

mi-ar placea sa vad pareri la ideea asta legata de psihicul colectiv in Romania.

abia astept

ziua de maine, cand voi fi prezent la „1st Personal Branding Seminar” sustinut de William Arruda, consultant in personal branding organizat de grupul Realitatea Catavencu la Marriott

promite sa fie o experienta interesanta, mai ales avand in vedere joaca mea de-a brandul personal, pe care vad ca unii nu o inteleg.

pentru cine nu intelege, nu-i nimic, vor veni zile in care va fi totul clar. totul e sa ai putintica rabdare

in rest, toate bune.

si pentru un scurt moment publicitar…

noul spot de la zaraza, sa facem si noi un pic de suport dă’ viral, via feeder

respect pentru o asa idee, de la un publicitar si de la un roman.

o solutie pentru descongestionarea Bucuresti-ului

daca stai in bucuresti, sau daca macar treci prin urbe, stii foarte bine la ce ma refer. cozi interminabile la intersectii, viteza melcului daca esti in masina, claxoane, aglomeratie de nu mai stii pe unde sa o apuci. pe scurt, dementa colectiva.

daca ar fi numai masinile, prea multe pentru un oras ca bucuresti-ul, tot ar fi o chestie, nu suntem singura capitala europeana sau din lume care are probleme de trafic. iar peste cativa ani, cand vom fi uitat de injuraturile pe care i le adresam zilnic lui videanu, poate ca strazile vor fi ok (Doamne ajuta) iar solutiile de fluidizare a traficului, gen pasajul basarabi si altele vor functiona astfel incat sa nu mai avem atatea ambuteiaje ca acum.

nu vreau sa vorbesc de dobitocia celor care au dat proiecte de reparatii capitale doar ca sa cheltuie banii, fara nici o noima si distrugand orice urma de coerenta in sistemul de trafic (futu-le muma-n cur).

ce nu inteleg io este de ce in bucuresti totul se face ziua, iar noaptea e liniste si pace. sunt o gramada de activitati care ar trebui sau s-ar putea desfasura exclusiv noaptea, asa cum se intampla in orasele civilizate. lista e lunga, insa mentionez doar curatenia orasului, lucrarile de intretinere (cum naiba muncitorii care repara strazile muncesc numai ziua?), distributia si asa mai departe.

de fapt cum ar fi daca cineva cu mintea luminata ar hotari ca jumatate din populatia bucuresti-ului sa lucreze noaptea? sa fim ca new-york-ul, oras care nu doarme niciodata…

stiu, pentru unii poate sa para o aberatie teoria pe care am expus-o aici. dar este oare chiar aberanta? io n-as avea nici o ezitare sa lucrez noaptea, de fapt o si fac adeseori, e mult mai multa liniste si pot sa ma concentrez mai bine.

e doar inceputul unei idei, tu, cititorul poti sa imi spui cum poate fi dusa mai departe daca ti se pare ca poate fi o solutie de pus in practica. si cine stie, daca se dovedeste a nu fi inca o aberatie de-a mea, poate facem o petitie, ca tot am vazut ca se poarta.

definitii de marketing si comunicare, de la kolbrener

Built by Kolbrener, a branding company

via claudiu florea

ai curaj sa iti fie frica?

parca m-a prins frica sa scriu postul asta. m-a oprit asta?

m-a incetinit doar, si parca mi-a taiat din varful aripilor. dar parca e mai bine asha, cu un pic de echilibru.

“fa in fiecare zi ceva de care sa iti fie frica” spune o prezentare legendara de-a lui russell davies pentru honda. Iar mario andretti spune ca “daca totul pare sub control inseamna ca nu mergi suficient de repede”.

Oare de ce oameni intelepti ne recomanda sa iesim din starea de confort reprezentata de ceea ce stim, de lucrurile cu care suntem obisnuiti?

Am facut un gest considerat de unii ca o mare greseala si am admis public ca imi place sa fumez. sau ma rog, sa consum. ca o fac acum semnificativ mai rar decat in alte vremuri conteaza prea putin pentru multi. tot eticheta aia o am.

dar stii ceva? nu mi-e frica. sau ba da, mi-e frica, insa asta nu ma impiedica sa merg mai departe.

cred ca fiecare are libertatea de a-si defini gradul de libertate, iar asta e bariera pe care mi-am impus-o.

de fapt insa frica asta are conotatii mai profunde decat simtul ridicolului care ne trage pe noi, romanii, asa de mult inapoi.

e si o mare provocare pentru oamenii de comunicare sa invinga tendinta naturala a omului de la noi de a refuza o experienta cu care respectivul nu se simte confortabil. asta e esenta programelor de implicare a audientei in programele de comunicare ale multor branduri de la noi si de aiurea (mai mult de aiurea).

cum poti sa determini un traditionalist sa incerce un produs nou care insa i se adreseaza direct? cum ii indepartezi frica de nou si ii dai confortul necesar ca sa incerce noul brand?

cum determinam un consumator sa isi depaseasca prejudecatile? limitarile, convingerile?

sau trebuie sa operam la un nivel mai profund, sa genram interes pentru incercare?

daca e sa ne uitam la frica de nou a celor mai multi din oameni, probabil ca asta e cel mai comod raspuns.

eu stiu una si buna. totdeauna cand mi-am depasit limitele a fost pentru ca am indraznit sa privesc pe partea cealalta a gardului, la iarba mai verde a vecinului.  de fapt de cele mai multe ori nu iti trebuie sa furi iarba, trebuie doar sa vezi care e nuanta de acolo. poti sa ai si tu iarba ta, fara sa dai in cap nimanui.

concluzia? hai sa o tragem impreuna.