zice prost, dar zice bine

ROAR loveste din nou

si pentru ca m-au rugat sa scriu in revista, am scris un editorial si voi avea se pare o pagina a lui keffie in fiecare saptamana. saptamana asta am pus pur si simplu un articol mai vechi de pe desteptare, pe care si atunci l-as fi vrut mai public, despre prosti si rolul lor pe acest Pamant.

am scris in revista pentru ca imi place foarte tare ideea pe care incearca sa o promoveze si se pare ca avem aceleasi valori.

gasesti revista aici ROAR

traiasca capra vecinului!

aseara a fost ultima data cand nu mi-am luat camera cu mine. mergeam cu rares sa bem un cico si in aglomeratie, in fata noastra, o masina pe fundul careia scria doar atat: desteapta-te romane. traiasca capra vecinului.

vreau sa spun ca eram trei oameni in masina si am izbucnit toti in hohote de ras.

pana am reusit sa scot telefonul din buzunar masina a virat la stanga, insa am ramas cu mesajul adanc intiparit in memorie si dupa aceea numai despre asta am vorbit in masina.

am simtit nevoia sa impartasesc experienta asta din mai multe motive:

-  e o idee care poate face mai mult pentru brandingul de tara decat 8 milioane de oiro bagati pana acum in acest proiect, conform cotidianului. io tot nu inteleg de ce nu s-a prins nimeni ca brandingul de tara trebuie sa inceapa din interior, pentru ca degeaba zici in afara daca oamenii nu simt si nu respecta, traiesc promisiunea.

- este o solutie buna de planning. am inteles ca ar fi unul din partidele implicate in campania electorala pentru europarlamentare (nu stiu nimic despre ele, am ajuns sa fiu politically blind) si daca e asha, atunci e o idee foarte generoasa pentru un partid, cel putin mie asa mi se pare. intrebare de baraj: oare as vota oamenii din partidul respectiv doar pentru ca spun asta? oricum solutia de strategie de comunicare este una foarte interesanta, atat ca mesaj cat si din punctul de vedere al canalului utilizat. foarte tare…

- este un gand ce semnaleaza normalitatea intr-o societate bolnava chiar din adancurile adevarurilor de neam pe care le reprezinta proverbele.  visez sa ajung sa traiesc o vreme in care nu mai avem unele din gandurile ciudate care bantuiesc natiunea asta. cred ca pun postul si pe www.desteptare.ro…

cu incredere inainte

am facut un mic experiment. am trimis tuturor celor din lista de mess un mass, cum erau intr-o vreme o gramada, gen trimite la 7 si ti se va indeplini o dorinta. de fapt asta si era, o mica poveste cu ingeri. iar concluzia pe care am tras-o a fost una destul de surprinzatoare. nu e o supriza ca aproape nimeni nu a trimis mesajul mass mai departe. surpriza vine din interpretarea non-reactiei.

cred ca o explicatie este aceea ca marea majoritate a oamenilor nu CRED. majoritatea iti vor spune ca ei cred in Dumnezeu, insa putina lume Il vede in tot ce ne inconjoara, inclusiv in maruntele gesturi prin care unii vor sa isi arate aprecierea sau sa obtina atentie.

Dumnezeu e ceva de care ne amintim cand e greu, sau cand e sarbatoare. noroc ca la noi sunt multe

Dar parca suntem departe de relatia noastra cu El in momentul in care ne facem treaba de zi cu zi, sau cand trecem prin diverse incercari. nu ma refer la oamenii simpli, pe care ii vad la biserica din fata geamului, ma refer la cei care petrec mai mult de jumatate de zi pe internet si care citesc bloguri.

cred ca si pentru ca nu cred, oamenii au tendinta sa nu aibe incredere in ei. asta poate fi de exemplu motivul pentru care desi multi se uita, putini comenteaza. sper ca la un moment dat chestia asta sa se schimbe si sa am un dialog, nu un monolog in fata unor cititori dezinteresati. ma rog, ma inclin in fata ta, cititorule <):)

cred ca in ultima instanta, asta e ce lipseste celor multi de la noi. incredere.

mi-ar placea sa vad pareri la ideea asta legata de psihicul colectiv in Romania.

si pentru un scurt moment publicitar…

noul spot de la zaraza, sa facem si noi un pic de suport dă’ viral, via feeder

respect pentru o asa idee, de la un publicitar si de la un roman.

o solutie pentru descongestionarea Bucuresti-ului

daca stai in bucuresti, sau daca macar treci prin urbe, stii foarte bine la ce ma refer. cozi interminabile la intersectii, viteza melcului daca esti in masina, claxoane, aglomeratie de nu mai stii pe unde sa o apuci. pe scurt, dementa colectiva.

daca ar fi numai masinile, prea multe pentru un oras ca bucuresti-ul, tot ar fi o chestie, nu suntem singura capitala europeana sau din lume care are probleme de trafic. iar peste cativa ani, cand vom fi uitat de injuraturile pe care i le adresam zilnic lui videanu, poate ca strazile vor fi ok (Doamne ajuta) iar solutiile de fluidizare a traficului, gen pasajul basarabi si altele vor functiona astfel incat sa nu mai avem atatea ambuteiaje ca acum.

nu vreau sa vorbesc de dobitocia celor care au dat proiecte de reparatii capitale doar ca sa cheltuie banii, fara nici o noima si distrugand orice urma de coerenta in sistemul de trafic (futu-le muma-n cur).

ce nu inteleg io este de ce in bucuresti totul se face ziua, iar noaptea e liniste si pace. sunt o gramada de activitati care ar trebui sau s-ar putea desfasura exclusiv noaptea, asa cum se intampla in orasele civilizate. lista e lunga, insa mentionez doar curatenia orasului, lucrarile de intretinere (cum naiba muncitorii care repara strazile muncesc numai ziua?), distributia si asa mai departe.

de fapt cum ar fi daca cineva cu mintea luminata ar hotari ca jumatate din populatia bucuresti-ului sa lucreze noaptea? sa fim ca new-york-ul, oras care nu doarme niciodata…

stiu, pentru unii poate sa para o aberatie teoria pe care am expus-o aici. dar este oare chiar aberanta? io n-as avea nici o ezitare sa lucrez noaptea, de fapt o si fac adeseori, e mult mai multa liniste si pot sa ma concentrez mai bine.

e doar inceputul unei idei, tu, cititorul poti sa imi spui cum poate fi dusa mai departe daca ti se pare ca poate fi o solutie de pus in practica. si cine stie, daca se dovedeste a nu fi inca o aberatie de-a mea, poate facem o petitie, ca tot am vazut ca se poarta.

despre lucrurile de care nu ne pasa

cu totii avem o serie de lucruri, materiale sau spirituale, de care ne pasa, pentru care manifestam interes si atitudine, actiune. Ne-am creat o lume, cam aceeasi in fiecare zi, cu evenimente intre care ne impartim timpul pe care nu-l dormim. Familia, munca, muzica sau orice alt hobby, internetul, televizorul, prietenii, lista poate fi si lunga si scurta, de la caz la caz.

Problema mea este cu oamenii care refuza cu obstinatie orice experienta noua si se cantoneaza in “ceea ce stiu”. nu le pasa decat de asta, nu-i intereseaza decat ce vor ei sa primeasca.

Problema mea este si cu oamenii care trec nepasatori pe langa toate evenimentele placute sau mai putin placute pe care ni le rezerva viata, cu cei care nu intervin daca cineva este furat sau molestat pe strada, cu cei care arunca pe jos mucul de la tigara (desi o mai fac si eu), cu cei carora nu le pasa de prea multe lucruri ca sa facem acum o lista.

Asta este ce ne trage cel mai mult inapoi ca natie. faptul ca ne doare in cur de orice, ca nimic nu ne sensibilizeaza. am trecut prin toate si am supravietuit, nu ne mai poate face nimic rau prea tare, asa ca pur si simplu ne refugiem in lumea noastra si nu ne pasa.

Si ce sunt aceste lucruri de care nu ne pasa? un milion de pretexte pentru culturalizare, pentru noi experiente, pentru inaltare spirituala poate, sau doar mofturi pentru simturi.

ma intreb cum sunt oamenii care nu vor nimic altceva decat sa traiasca aceeasi viata in fiecare zi. cu program, cu tot ce trebuie. 7.25 cafeaua de dimineata, inca una la 11 si asa mai departe.

daca nu astepti nimic de la viata, daca nimic nu te sensibilizeaza, atunci pentru ce mai traiesti frate, soro?

nu-ti place nimic? este pentru ca nu te-ai uitat suficient de atent. priveste mai indeaproape si vei vedea ca totul este frumos, totul este interesant. punga din american beauty a luat si premii…

in rest? pentru ponderatie, look but don’t touch, touch but don’t taste…

ai curaj sa iti fie frica?

parca m-a prins frica sa scriu postul asta. m-a oprit asta?

m-a incetinit doar, si parca mi-a taiat din varful aripilor. dar parca e mai bine asha, cu un pic de echilibru.

“fa in fiecare zi ceva de care sa iti fie frica” spune o prezentare legendara de-a lui russell davies pentru honda. Iar mario andretti spune ca “daca totul pare sub control inseamna ca nu mergi suficient de repede”.

Oare de ce oameni intelepti ne recomanda sa iesim din starea de confort reprezentata de ceea ce stim, de lucrurile cu care suntem obisnuiti?

Am facut un gest considerat de unii ca o mare greseala si am admis public ca imi place sa fumez. sau ma rog, sa consum. ca o fac acum semnificativ mai rar decat in alte vremuri conteaza prea putin pentru multi. tot eticheta aia o am.

dar stii ceva? nu mi-e frica. sau ba da, mi-e frica, insa asta nu ma impiedica sa merg mai departe.

cred ca fiecare are libertatea de a-si defini gradul de libertate, iar asta e bariera pe care mi-am impus-o.

de fapt insa frica asta are conotatii mai profunde decat simtul ridicolului care ne trage pe noi, romanii, asa de mult inapoi.

e si o mare provocare pentru oamenii de comunicare sa invinga tendinta naturala a omului de la noi de a refuza o experienta cu care respectivul nu se simte confortabil. asta e esenta programelor de implicare a audientei in programele de comunicare ale multor branduri de la noi si de aiurea (mai mult de aiurea).

cum poti sa determini un traditionalist sa incerce un produs nou care insa i se adreseaza direct? cum ii indepartezi frica de nou si ii dai confortul necesar ca sa incerce noul brand?

cum determinam un consumator sa isi depaseasca prejudecatile? limitarile, convingerile?

sau trebuie sa operam la un nivel mai profund, sa genram interes pentru incercare?

daca e sa ne uitam la frica de nou a celor mai multi din oameni, probabil ca asta e cel mai comod raspuns.

eu stiu una si buna. totdeauna cand mi-am depasit limitele a fost pentru ca am indraznit sa privesc pe partea cealalta a gardului, la iarba mai verde a vecinului.  de fapt de cele mai multe ori nu iti trebuie sa furi iarba, trebuie doar sa vezi care e nuanta de acolo. poti sa ai si tu iarba ta, fara sa dai in cap nimanui.

concluzia? hai sa o tragem impreuna.

Miss Understanding*

*marius a acceptat sa ii folosesc semnatura de la ymess, iar prilejul a aparut mai devreme decat ma asteptam.

este vorba de controversata chestiune a consumului de cannabis in toate formele lui, in romania.

am primit o petitie pe care am fost invitat sa o semnez, iat-o

“Petitie privind tolerarea consumului de Canabis

28/10/2007 18:54:50

destinatar: Poporul roman

Tolerarea cosumului de Canabis este o chestiune extrem de controversata pe intreg mapamondul. Legile din Romania cu privire la Canabis sunt invechite. Priviti Olanda. Anual zeci de oameni intra in inchisore pentru detinere si consum de Canabis. Canabisul este o planta medicinala cu proprietati de recreere folosita din timpuri antice. Canabisul este o specie de canepa oameni buni.

Olanda a devenit prima tara din lume care a legalizat consumul de canabis in scopuri medicale.
Olanda are o lunga istorie de pionierat in privinta reformelor sociale cum ar fi reglementarea de catre guvern a vanzarii de canabis in cafenele. Actuala hotarare a fost luata in contextul unor preocupari internationale privind relaxarea regimului medicamentelor. In Alaska se discuta intens despre o posibila legalizare a consumului de marijuana, in Canada s-a legalizat pentru uz medical, Spania au inceput sa tolereze, iar Belgia se pare ca va urma in curand exemplul Olandei in ceea ce priveste consumul de canabis.

Studii arata ca 4 din 10 bucuresteni au incercat o data sau de mai multe ori Canabis. Toti ar fi fost pasibili de inchisoare. Sunt foarte multi oameni si pe langa ei.


Daca aveti idee despre ce e vorba si sunteti de acord, va rugam semnati pentru a se vedea cat de multi suntem.”

si o gasesti Aici. N-am avut nici o ezitare sa o semnez cu numele adevarat, pentru ca mi se pare un semn de normalitate. nu mi se pare ca fac nici o crima daca trag un joint, ba dimpotriva, iarba asta a ucis orice pornire malicioasa in mine de ceva vreme. Si nu a omorat pe nimeni…

stiu, pe unii ii va ingrijora postul asta, pe unii poate ii va speria, insa totul este rezultatul unor prejudecati pe care personal le-as vrea eliminate treptat din societatea romaneasca.

toata problema este legata de excesul de marihuana, nu de consumul de marihuana. un consum moderat, la fel cum ar trebui sa facem si cu alcoolul, nu aduce decat momente foarte placute si tratament pentru o gramada de boli.

hai sa vedem daca aceasta petitie nu poate aduce pace asupra unei chestiuni pe care doar lucruri negandite o fac ca inacceptabila pentru societate si pentru anumiti oameni, unii foarte speciali.

i-am spus si lui marius de petitia asta si a postat-o imediat pe blogul lui de la Cotidianul , se asteapta la o gramada de dezbateri, ma bucur ca ii dau subiecte interesante.

ma duc si io acolo, m-am cam obisnuit ca lumea sa nu comenteze ce fac sau zic io in ultima vreme.

n-ai nimic de spus?

in sfarsit

intre cele mai tari chestii pe care le-am vazut in ultima vreme este o revista online, ROAR, primul numar a fost cu vechi reclame romanesti, al doilea numar abia a aparut si astept cu nerabdare sa il rasfoiesc. nu te speria, e un ghid online, tot ce trebuie sa faci este sa dai un click Aici ROAR

e un proiect mult prea misto ca sa nu aibe parte de viata, asa ca invit toti cititorii acestui blog sa faca o vizita de curtoazie

enjoy